vineri, 4 noiembrie 2016

Scrie!


diminețile mele nu mai străluceau
de multă vreme m-am retras 
într-o noapte albă
în care te-am regăsit
cu o virilitate ascunsă
în ochii de viezure
respirai aerul acela sufocant
care mirosea a stele bizare şi a nostalgie
învârteai nervos câțiva bănuți
pe care-i rostogoleai prin firimituri şi apă
(cu ei ai vrut atunci să mă cumperi)

gura mea era un fluture mistic
prin care orice bărbat ar fi putut
să-mi soarbă trăsăturile tocite
dar numai tu ţi-ai înfipt adânc degetele
în creier şi-ai început sa mă cauţi febril
ca pe o lumânare uitată ca pe o ţigară lăsată
să mocnească pe o margine de scrumieră

când ţi-ai coborât mâinile peste faţa mea
mi-am simţit trupul de porţelan

în pagina albă a nopţii
mă îndemnai(spunându-mi : iubito)
scrie...
scrie...
scrie...
iar aripa mea îşi tocea colţii
în zarea albastră

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...