sâmbătă, 5 noiembrie 2016

ceremonialul tăcerii


cât de împietrit te simt
ca pe un liliac ce-a adormit
înfipt în trupul nopții

doar ziua mai împarți cu mine sfincși obscuri 
în inima pământului timpul e plin de insomnii
Chrnos pedalează neobosit
își șterge fruntea amintindu-ți 
din ce în ce mai rar
despre popasul meu
-felinar albastru-
din alte vremuri seculare

şi viața mi se-arată solitară 
ca macul amorțit(străjer tăcut)
al iubirilor sihastre

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...