duminică, 13 noiembrie 2016

despre trădarea inimii mele

nimeni nu mai vorbește
despre vânătaia inimii mele
trădarea e doar o femeie
căzută într-un urlet galopant
pe un alt front
cu ochii transformați
în două furnale imense pufăie
obez de la înălțimea mâinilor
roade un os cu gustul de sânge
întoarce fețele pe dos și se îndoapă
din scoarța amară a vântului turbat.
........................................................
sunt vie
încă
și nimic
nu mai am.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...