manifest

inima mea începea a bate

inegal, în cele trei dimensiuni...

auzi: strigăt/dorință/chemare?

se desfăcea-n fâșâi

de ritmuri bizantine

și căuta, acolo, în adânc,

banul/ochi de argint cu chip de rege...

se topea-n zare strigătul

de meliță strivitoare de cânepă veche,

lăsată în lacrimi la dospit.

îngerii ieșeau la gura soarelui,

se aruncau cu mâinile împreunate

în botul mielului jertfit,

cântau serafic un cântec dezgropat

să lege firea de cea de a doua răstignire.

dar, iată-L

poartă cunună

strivită-n banii de argint

și se retrage, vinovat,

c-a înflorit(latent) în mii de inimi...

arde ramul de măslin în fereastra

pusnicului,

vorbește sfântul în șoaptă

neobositului metanier,

doar ochiul vlăguit mai poate zări

l u m i n a din pământuri

credința- nu-i doar mașina

care încovoaie aplecând

genunchiul lumii...