joi, 17 noiembrie 2016

Între palpabil și implacabil


privește drumul îmi spunea magul
fericirea asta i-un fel de plasă de
prins fluturi acvatici/semne înnegrite de carte
într-un poem sincer al iubirilor străine

și am pătruns cu toate simțurile mele de femeie am
păstrat ascunse toate fericirile cu fețele întoarse
cu umerii încordați /ușor aplecați
așteptând îndemnul
degetul acela ridicat
a chemare parcă ne contopea
în ploi furtunoase de gânduri
revărsate în reflexii
luminam pe dinăuntru
***
ține-mi bine pielea prietene
până mă (re)întorc din pașii
presărați pe faleza pustie
în țipătul straniu al pescărușilor
sinucigași care își îneacă durerile
în valuri ca pe un trecut scuturat
între palpabil și implacabil
mă chircesc strângându-mi din nisip aripile dislocate
într-o pagină ruptă mă (con)topesc -simfonie a nopții-
strecurându-mă eroină necunoscută deja aruncată
***
și-am zis că am să te uit poezie
ca am să mor pașnic și învins
n-am să mă mai întorc niciodată
dar sunt același tâlhar trădător
și te aștept ca pe o roată zimțată
care ar vrea sau ar mai putea
să îmi ascută toate SIMȚURILE

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...