miercuri, 9 noiembrie 2016

ecouri de demult



în paginile evangheliei
îmbrăcate în piele de șarpe
apostolii reînviază
arhanghelii se desprind ușor
din vitralii
ascultăm cântări angeline
palmele noastre sudate
vorbesc despre tăcerea altor veacuri
le vom da socoteală

oameni umbriți cu gene țesute
pe fețele supte
culeg rugăciuni pe un drum crucii
nu mai urcă nimeni

în ei îmi fac și eu culcușul mai cald
să îmi adorm copiii
cu gas de sclavă
murmur imperceptibil
cântecul nopților până aud tropotul zilei
cu potcoave ruginite

plânsetul meu ia formă de șoaptă
sub talpa cerului
încă mai pot să respir

te caut în pasul de fugară
ca pe o piesa care mi-ar întregi
tabloul în care
se conturează ceruri de foc



Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...