vineri, 4 noiembrie 2016

din anotimp în Timp

sar dintr-un picior în altul
dintr-o piatră în alta
am praf constelat pe tălpi
nisipul se prelinge într-o dâră de șarpe
simt strânsoarea lanțurilor ruginite

zarurile îmi zvâcnesc în palme
la apusul soarelui nălucile se topesc

și scânteiază stelar 
în pânza îngălbenită a apei
am trupul translucid
flori de mină cresc 

din creștetul nopții
grădinarul le învelește

în perdele dantelate
le așază măști de gaze peste capete
și-mi face semn să tac
seara
încă mai sar din piatră-n piatră
din anotimp în Timp
traversez lacul cu apă înnegrită
în inimă îmi cresc patru zaruri măsluite
ca niște ochi radioși ai abisului

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...