miercuri, 2 noiembrie 2016

manifest...confortabil





bănuiesc domnule că e de bine ce am
să îți spun și totuși
mă așez confortabil în tocul ușii
cu degetele bătute-n cuie
sângerez privind mâinile tale aglomerate
mereu umplute cu fericire
pentru că doar tu el ea ei ele
împart fericirea eu privesc prin ochii de sticlă și
mă întreb când o să umblu pe aceeași parte a lumii
sau când o să îmi împletesc obrazul cu lumină
dar deocamdată umblu haotic și
lovesc în zadar luciul apei cu o cazma ruginită
să tulbur liniștile astea înecăcioase
ca niște umbre de himere înțepate în talpă
îți spun că da am găsit şi pacea ta
aruncată la ghenă într-o pungă din plastic bine legată la gură voiam doar să îți mai spun că
de mâine
mi-aș lua copiii să le găsesc un nou adăpost
însă
mereu există câte un ,,însă,, care te sugrumă
care îți taie zborul acela cu o singură
aripă

cum spuneam : însă
programele astea non-guvernamentale
non-profit parcă ar fi create să dea rateuri și o să rămân tot în mijlocul drumului cu ghemul de speranței în gât și o altă primăvară pe buze mi-a încolțit dar
uite uită-te bine
am încremenit cu brațele ridicate nu mai
semăn a zbor şi nici nu mai ai ce rupe
din aripile
demult putrezite

bănuiesc eu că tu ești dintre aceia care știu ce
înseamnă să trăiești la margine de lume
într-un război permanent udat cu sânge
veșnicul meu război cu umbră
cu tundră cu vulturi fără de capete
cu gheare ruginite în plasa de sârmă

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...