trăiesc ascunsă
în seara asta mă poți întâlni
pe cărarea cerului trăiesc ascunsă
şi număr cu mare precizie
ecoul pașilor tăi
care s-au pierdut cândva
în privirea mea sângele se prelinge din gleznă
-un fir de broderie- din piatră
împletesc zile să fac o cunună.
dar viața ta?
să se fi temut ea de
ziua prăbușirii mele?
şi umblu apăsat cotrobăind prin timp
ca printr-un sertar umplut cu haine grele
(eu- femeia care îți acoperă tăcerile cu râsul
evadând în hohot de copil
las înapoia mea o ceață densă
să îmi șteargă umbra
când mă aplec
să îţi netezesc fruntea împietrită
într-o frumusețe siderală
aprind candela din piept
și văd cum plouă în
trup cu stropi de argint)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu