sâmbătă, 5 noiembrie 2016

repetabil


trupul tău mirosea aspru a nisip și ceață
dar n-am să mai invoc blesteme
nici nu am să îl trezesc pe zeus
să îmi zămislească alt oracol.

oracolul meu are ochiul stins.
va deschide cândva abisal aripa dreaptă
și îţi va descoperi femeia fără trup
pe care ai crescut-o în umăr.
.....................................................AcuM
mă desprind transparentă şi suavă
ca o voaletă așezată pe fața încinsă a soarelui
mă întorc repetabil în casa cu un nuc la poartă
încerc s-o iau de la capăt purtând pe umeri 
himerele tale cu chipul dezgolit.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...