repetabil

trupul tău mirosea aspru a nisip și ceață

dar n-am să mai invoc blesteme
nici nu am să îl trezesc pe zeus

să îmi zămislească alt oracol.

oracolul meu are ochiul stins.

va deschide cândva abisal aripa dreaptă

și îţi va descoperi femeia fără trup
pe care ai crescut-o în umăr.
.....................................................AcuM

mă desprind transparentă şi suavă
ca o voaletă așezată pe fața încinsă a soarelui
mă întorc repetabil în casa cu un nuc la poartă

încerc s-o iau de la capăt purtând pe umeri 

himerele tale cu chipul dezgolit.