miercuri, 16 noiembrie 2016

smulg adevăruri

scormonind pământul cu degete
furibunde fixez axul cât mai aproape de plumb
trebuie să întâlnesc odată și odată
tăcerile astea de jumătăți de veacuri
înăbuș strigătul
în mine
e un întuneric pe care nu
mi l-ai mai cunoaște și alerg
alerg pe lângă zidurile dărâmate 
nu-mi pasă
trupul îmi scârțâie sau
mintea mea s-a așezat pe-o
inimă de piatră
aș vrea să-mi dai răgaz să
mă odihnesc măcar o clipă
atât cât noaptea o să își
deschidă geana pe jumătate
și eu am să tot smulg noi adevăruri
din creștetul vulturului pleșuv

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...