duminică, 6 noiembrie 2016

reflexii 2



după ce mi s-a colorat obrazul
mi-am pipăit cu mâinile murdare
glezna şi am știut că nămolul
pe care îl purtam în mine
era oglinda sfărâmată
prin care curioșii
priveau lumea de dincolo
a celor plecaţi încă ramași ne
fac semne şi se roagă să le udăm cărările
ca cerul să le odihnească brațele osoase
şi soarele să-și strângă raza de
sub ochii umbrelor pierdute

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...