duminică, 6 noiembrie 2016

reflexii 2



după ce mi s-a colorat obrazul
mi-am pipăit cu mâinile murdare
glezna şi am știut că nămolul
pe care îl purtam în mine
era oglinda sfărâmată
prin care curioșii
priveau lumea de dincolo
a celor plecaţi încă ramași ne
fac semne şi se roagă să le udăm cărările
ca cerul să le odihnească brațele osoase
şi soarele să-și strângă raza de
sub ochii umbrelor pierdute
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...