joi, 10 noiembrie 2016

a venit vremea



îmi învelesc tăcerile  în ziare vorbitoare
ca pe niște orfani în vieți înghesuite 
le caută calea printre rădăcini

a venit vremea zic
până la altar aud clipa de durere 
amiezile se zăvorăsc
peste o apă cristalină văd 
trupul meu trecut dincolo
acolo unde nu mai e nevoie
de talanții de argint

în semiîntuneric aureola mea pare o fantomă alungată
cu degetele bâjbâind mai multe uși caută stăpân
.....................................................................
dar până atunci aștept pocnetul de bici
să mă transform în fulger

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...