joi, 10 noiembrie 2016

a venit vremea



îmi învelesc tăcerile  în ziare vorbitoare
ca pe niște orfani în vieți înghesuite 
le caută calea printre rădăcini

a venit vremea zic
până la altar aud clipa de durere 
amiezile se zăvorăsc
peste o apă cristalină văd 
trupul meu trecut dincolo
acolo unde nu mai e nevoie
de talanții de argint

în semiîntuneric aureola mea pare o fantomă alungată
cu degetele bâjbâind mai multe uși caută stăpân
.....................................................................
dar până atunci aștept pocnetul de bici
să mă transform în fulger

Niciun comentariu:

Ne-tăcere

Aud, ades, un cântec ce nu piere, Parcă desprins din trupuri de cadâne, Și-acea nespus de simplă Ne-tăcere Ca înc...