joi, 10 noiembrie 2016

a venit vremea



îmi învelesc tăcerile  în ziare vorbitoare
ca pe niște orfani în vieți înghesuite 
le caută calea printre rânduri

a venit vremea zic
până la altar aud clipa de durere 
amiezile se zvârcolesc
peste o apă cristalină văd 
trupul meu trecut dincolo
acolo unde nu mai e nevoie de umbră
nici de banii uitați pe masă

în semiîntuneric aureola mea pare o fantomă hoinară
cu degetele bâjbâind mai multe uși ea caută stăpân
.....................................................................
dar până atunci aștept pocnetul de bici
să mă transform în fulger

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...