a venit vremea

îmi învelesc tăcerile  în ziare vorbitoare
ca pe niște orfani în vieți înghesuite 

le caută calea printre rădăcini

a venit vremea zic
până la altar aud clipa de durere 

amiezile se zăvorăsc

peste o apă cristalină văd 

trupul meu trecut dincolo
acolo unde nu mai e nevoie
de talanții de argint

în semiîntuneric aureola mea pare o fantomă alungată
cu degetele bâjbâind mai multe uși caută stăpân
.....................................................................
dar până atunci aștept pocnetul de bici
să mă transform în fulger