luni, 31 octombrie 2016
în Timp
deschid niște ferestre
pelerin pe deasupra
razelor înflorite în caisul dalb
fildeșul se înfige în craniu
elefanții își caută trupul
violent
ah violent
stele încolțesc
într-o savană demult uitată
împietresc
om și trup ochi rubinii
azur presărat în venele mele
împletite cu fire de zare destrămată
larve lucesc pocnind a bunăstare
degete de cleștar
îndeasă colți ascuțiți gurii mele
care încă își mai caută trup
într-un cimitir stelar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu