Dragă Lume

Dragă Lume

Dragă Lume, poți tu, oare,

Peste sufletu-mi de dor,

Să-mi mai ningi ca altă dată,

Mari troiene de fior?

Să-mi aduci o iarnă dalbă,

Cu zăpadă argintie,

Să-mi cobori un înger palid,

În cămașa-i aurie?

Diadema lui de ceruri

Peste mine să o scuturi,

Ziua-n vis și noaptea-n gânduri,

Am s-alerg s-aduc săruturi...

Şi cu mâna-mi de caise,

Flori de vis şi flori de nor

Pentru cei cu inimi ninse,

Le voi răsădi cu spor.