E jertfa iubirii

O lume de ape
inundă simțirea.
În inimi de jar,
o rază ca de foc,
aprinde iubirea.

Atunci, îmi trec și eu
trupul prin apă,
O ploaie eternă
din trupul mi s-adapă.

Și îmi aplec fruntea
în țărână,
de-mi simt prin coaste,
cum ea, iubita-ți albastră
îmi strecoară o mână...

Și-mi pipăie gândul,
și-n mine se rotește.
Vrea culmea nebună
Spre tine s-o plece.

Să strige spre tine:

-Privește! Sunt eu,
iubita din stele.
Credeai despre mine
că sunt azalee.

Alergi pe câmpie
cu pieptul desfăcut,
calci peste vreascuri 

Şi crezi că e prea mult...

E jertfa iubirii!

Mai las-o să crească...

În noi, ieri s-a născut...
și aripile-n lacrimi

Încep să umezească