luni, 3 iulie 2017

Omule cu chip de astru

Iar ai adormit
cu fruntea senină
pe brațele mele,
omule cu chip de astru
coborât din stele.

Când trupul meu se frânge,
și așteptarea amorțește
întreagă ființa ta
Obrazu-mi răscolește.



Dar ai simțit apăsător,
Plecarea mea grăbită,
Și dormi cu ochii larg
Deschiși,pe fața istovită.

Doar noaptea-ți legănă visarea,
O stea-și trimite raze peste chipul tău.
Şi-atunci mă îngân cu valul și cu marea,
Şi uit de brațul ce-și înfige ace în trupul meu.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...