Iar ai adormit
cu fruntea senină
pe brațele mele,
omule cu chip de astru
coborât din stele.
Când trupul meu se frânge,
și așteptarea amorțește
întreagă ființa ta
Obrazu-mi răscolește.
Dar ai simțit apăsător,
Plecarea mea grăbită,
Și dormi cu ochii larg
Deschiși,pe fața istovită.
Doar noaptea-ți legănă visarea,
O stea-și trimite raze peste chipul tău.
Şi-atunci mă îngân cu valul și cu marea,
Şi uit de brațul ce-și înfige ace în trupul meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu