miercuri, 26 iulie 2017

peregrinii de mătase




au început să cadă brusc îngeri răsculați
peste cerul meu tulburat ca o ninsoare abstractă
nourii luau forma inimii tale crescute
din adânc mă preschimbam în femeie de mătase
clovnul îi face cu mâna Lui Dumnezeu:lasă-I
să treacă spre orașul iluzoriu
iar noi chiar treceam timizi
ca niște gheomotoace prin care
se imprimau ploile de curcubeu
ne clătinam de la atâta lumină albă cerească
încadrându-ne buzele într-un unghi perfect
cusut cu sforile de primăveri izvorâte din a ta coastă
-topește-ne Doamne curcubeul sub ochiul stâng strig și
plouă-ne fruntea cu flacără de argint
și se făcea că era zi
și se făcea că este noapte
și se făcea...

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...