au început să cadă brusc îngeri răsculați
peste cerul meu tulburat ca o ninsoare abstractă
nourii luau forma inimii tale crescute
din adânc mă preschimbam în femeie de mătase
clovnul îi face cu mâna Lui Dumnezeu:lasă-I
să treacă spre orașul iluzoriu
să treacă spre orașul iluzoriu
iar noi chiar treceam timizi
ca niște gheomotoace prin care
se imprimau ploile de curcubeu
ne clătinam de la atâta lumină albă cerească
încadrându-ne buzele într-un unghi perfect
cusut cu sforile de primăveri izvorâte din a ta coastă
-topește-ne Doamne curcubeul sub ochiul stâng strig și
plouă-ne fruntea cu flacără de argint
și se făcea că era zi
și se făcea că este noapte
și se făcea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu