marți, 18 iulie 2017

despre cârmuire


tăcerea mă absoarbe,
gândurile mă freamătă, vreau răul
să îl răpesc,să-l sorb, ascunsă
în hlamida înroșită

să despic oceanul
şi să îl scuip acolo,
unde nu mai calcă pasul
aş fi aşa de lacomă
dar , azi, stau îngenunchiată
în faţa lumii şi mă închin legilor aspre

adun zadarnic merele de aur
în glastră cu mâna-mi
aspră de Hesperidă

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...