joi, 27 iulie 2017

Miros de busuioc

În memoria bunicii mele, Maria


Miresme noi de primăvară
Cu pomi plesnind a viață nouă,
Se-încumetă să iasă o bătrână-afară,
Să ia în brațe soarele, cu mâinile amândouă.

Se-apleacă greu spre iarba răsărită,
Dar șalele o încearcă a durere,
Ce prisosință e în astă primăvară,
Când viața din obraji îți piere.

Și sufletu-i de frig i s-a umplut:
-Unde-o fi visul meu de astă seară,
Să-l iau în brațe şi să.l strâng,
Să mă trezesc cu viața-n plină vară?

Nu văd o urmă în ograda mea,
Și vântul cum mai bate-n bătătură,
Copii zglobii prin curte aș mai vrea,
Să-i mai iubesc, cum am iubit și soarele și luna.

Mărunta bătrânică intră-n casă
s-așază iar pe laiță doborâtă
și simte-n piept durerea cum apasă...
*
La ușa ei începe a-concerta un pui de gaie,
Iar cucuvaia-i întărește tonul.
Gândește bătrânica întristată:
-O, Doamne,la ce-ai mai dat pe lume omul?
*
Bătrânul ei, din cimitir,
Îi face semn să nu stea supărată.
*
Miros de busuioc e-n sân și-n casă,
Și bătrânica simte iar, durerea cum o lasă...

Un aer nou de primăvară,
O-îndeamnă să uite de a ei durere,
Să stea cu zâmbetul pe faţă,
Să simtă dor de viață, în tăcere...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...