Cine e ființa asta
care se aprinde
înlăuntrul meu,
potolindu-și văpaia
cu apa mărilor,
înmuindu-și buzele arse
în valurile pătimașe,
contopindu-le
cu nisipul fierbinte,
cu plaja grunjoasă, uscată?
în lumina ochilor mei
Viața s-a așezat bătrânește
pe o stâncă nesărutată
de gura sărată
a valurilor turbate...
CAPCANA îi dă târcoale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu