joi, 27 iulie 2017

Este noapte


Iar o fee-și plimbă trena
Prin grădina fermecată,
Cu bagheta lucitoare,
Floarea crinului mi-arată.

Și cu mâna sidefie
Îmi dezmiardă fruntea albă,
Draga fee, diafană,
I-a crescut în păr o nalbă.

Dar de trupul ei subțire
I s-agață iedera,
Plânge macul în neștire,
Vrea să-i aibă inima.

Și-înrt-o caldă îmbrățișare,
Ea pe toate le adună,
Ţi le-aduce-n astă seară,
La fereastră să le pună.

 Eu le iau pe fiecare
Și le strâng la piept cu drag,
Le sărut cu a mea candoare,
Şi ţi le trimit în prag.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...