luni, 3 iulie 2017

nimfe cu ochii goi

Nimfe cu ochi goi asemenea păsărilor moarte,
Orbecăie în zboruri prin zi şi prin noapte.

Aripile negre le tremură și cad în țărână,
Cu fața spre cer și moartea de mână.

Am început să mă închin aripilor negre ,căzute
Ca unor neînsemnate cioturi de nimeni știute ...

Am plâns. dar nu cu plânsul meu, am plâns
Cu plânsul lumii, ecou în murmurul pădurii.

Eram mai proaspăt, miroseam a curat, a gând împăcat,
A lacrimi strecurate prin suflete nemângâiate...

M-am ascuns în mijlocul nimfelor cu ochii albiți și goi,
Undeva, în mijloc de noapte, foarte departe de voi...

Pipăiam alături de ele suflete ascunse, în văzduh nepătrunse.
Întindeam mâinile împreunate, modelam ca și ele, suflete moarte.

Într-un târziu te-am rugat:-Apleacă-te o clipă înspre mine
să pot ieşi din viața mea, şi-apoi să pot zbura prin tine!

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...