Nimfe cu ochi goi asemenea păsărilor moarte,
Orbecăie în zboruri prin zi şi prin noapte.
Aripile negre le tremură și cad în țărână,
Cu fața spre cer și moartea de mână.
Am început să mă închin aripilor negre ,căzute
Ca unor neînsemnate cioturi de nimeni știute ...
Am plâns. dar nu cu plânsul meu, am plâns
Cu plânsul lumii, ecou în murmurul pădurii.
Eram mai proaspăt, miroseam a curat, a gând împăcat,
A lacrimi strecurate prin suflete nemângâiate...
M-am ascuns în mijlocul nimfelor cu ochii albiți și goi,
Undeva, în mijloc de noapte, foarte departe de voi...
Pipăiam alături de ele suflete ascunse, în văzduh nepătrunse.
Întindeam mâinile împreunate, modelam ca și ele, suflete moarte.
Într-un târziu te-am rugat:-Apleacă-te o clipă înspre mine
să pot ieşi din viața mea, şi-apoi să pot zbura prin tine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu