marți, 4 iulie 2017

Furtuna



se întețește,
Trâmbe de nisip se ridică
mânate de furia norilor plumburii.
Firele arzătoare îmi biciuie obrajii,
astupându-mi gura până la sufocare.

*
Mă eliberez,
Aproape strig,
dezlănțuind mugetul mării...

**
Se învolbură amenințător nemărginirea.

***
Un spirit al locului
îmi face semne disperate.
Cere ajutor, cu o voce supraomenească...

****
De nu mi-aș pierde sufletul.
Văd în vacarmul iscat
o liniștită fâșâie de faleză lucitoare.
M-aș putea elibera, gândesc.

*****
Un val uriaș, neașteptat,
vrea să îmbrățișeze cu furie țărmul.
În orbirea lui mă confundă cu o nimfă străvezie.

******
Îmbrățișarea dureroasă mă aruncă
în spuma albastră.

*
Apă și nisip se iau de piept
într-o complicitate tainică...

**
Am obosit...
Vreau să adorm...

***
Îmi așez mâinile sub obraz...

****
Marea-împăcare îmi mângâie duios
obrazul biciuit și tâmpla zdrențuită.

*****
Albatroșii rescriu, cu zborul lor tandru,
o poveste începută demult,
când flautul cânta cu glas de pasăre măiestră.

Cerul o primește cu uimire.

******
Soarele se scaldă, alăturea de mine, în asfințit,
sfințindu-și chipul de zeu nemuritor
în lumina aprinsă din ochii mei
stropiți cu pulbere de chihlimbar.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...