miercuri, 19 iulie 2017

E liniște...



Flacăra nu s-a stins,

Noaptea se oglindește tăcută
în strălucirea sabiei unui arhanghel....

@

Oamenii își ating urmele rănilor.
Petale de narcise cu gust de femeie
le îngroapă trupurile.
Miroase a putred şi a mucegai
de când s-a umezit luna cu lacrimi.

@

Frigul lovește peste față
o femeie numită de săraci
onestitate.

@

Grobianul își bate darabana pe obrazul rumenit,
cântându-ne cântecul orbilor
care au văzut când s-a născut adevărul.

@

Liliacul și-a zvâcnit ultima pâlpâire de aripi
în lampa uitată aprinsă....

Minciuna ne privește din întuneric pe sub uşă,
Se retrage prin perete
şi evadează în gândurile nopții.

Iar am uitat să îţi scriu o poveste
despre iarna aceea liniștită cu lună plină.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...