luni, 3 iulie 2017

Reverie




Era o iarna mult visată,
O așteptam ca pe-un zefir,
Făptura mea era-îngropată
Nu-n fulgii reci de nea,
Ci în petale moi de trandafir.

(Se minunau vecinii de iarna mea,
Făcându-și cruci mai răsfirate,
Privind cu jind la ea.)
 

Zăpada lină, mult visată,
Cu fulgi de gând și trandafir,
Era în viața mea furată
Ca un sfârșit de cimitir.

Cel căutat se arătase,
Era ascuns în ființa mea,
Din coasta cea de Eva,
I-am dăruit Iubirea ce-o purta.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...