luni, 3 iulie 2017
Reverie
Era o iarna mult visată,
O așteptam ca pe-un zefir,
Făptura mea era-îngropată
Nu-n fulgii reci de nea,
Ci în petale moi de trandafir.
(Se minunau vecinii de iarna mea,
Făcându-și cruci mai răsfirate,
Privind cu jind la ea.)
Zăpada lină, mult visată,
Cu fulgi de gând și trandafir,
Era în viața mea furată
Ca un sfârșit de cimitir.
Cel căutat se arătase,
Era ascuns în ființa mea,
Din coasta cea de Eva,
I-am dăruit Iubirea ce-o purta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu