miercuri, 26 iulie 2017

De ce?



De ce e noaptea-întunecată?
De ce doar ziua luminează universul?
De ce am fost atâtea nopți plecată?
De ce n-am reușit măcar o dată
Clepsidrei să îi opresc mersul?
 
De ce conduru-mi de pribeagă
Își iuțește pasul spre zarea ta albastră
Ce îmi rănește talpa cea beteagă?
 
De ce nu ai deschide-odată poarta
Să-mi leg doar rănile şi-apoi,
Să îmi oblojesc și talpa.

Să ne unim odată soarta
Cu fila, testamentul, cartea
Sau cu cerneala nesecată
Eu să-ți fiu pana, tu să-mi fii pasărea 
Ce-am fost odată...

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...