De ce e noaptea-întunecată?
De ce doar ziua luminează
universul?
De ce am fost atâtea nopți plecată?
De ce n-am reușit măcar o dată
Clepsidrei să îi opresc mersul?
Clepsidrei să îi opresc mersul?
De ce conduru-mi de pribeagă
Își iuțește pasul spre zarea ta
albastră
Ce îmi rănește talpa cea beteagă?
De ce nu ai deschide-odată poarta
Să-mi leg doar rănile şi-apoi,
Să îmi oblojesc și talpa.
Să ne unim odată soarta
Cu fila, testamentul, cartea
Sau cu cerneala nesecată
Eu să-ți fiu pana, tu să-mi fii
pasărea
Ce-am fost odată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu