Ești frumoasă...
Și păru-ți curge-n valuri ca un râu,
Alesul meu te-a luat aseară-n casă,
Și ochii mi-au secat ca arșița de vară un părău.
Ești mulțumită? Ești aleasă...
Și ochii ți-s o mare nevăzută,
Iubitul meu te-a luat la el acasă
și numai apa mării tale o sărută.
Trimisul meu din altă viață,
Îți pune ție diademe îngerești,
cu ele te răsfață...
*
Și-atunci, eu mai cobor încă o treaptă, în neștire,
Iar chipul tău devine-o amintire...
***
Ți-o mai uita vreodată frumusețea?
Să mă-întâlnesc cu el întâmplător,
Și el să-mi mângâie tristețea,
Să-mi șteargă lacrima îngropată în fior...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu