curg vorbe
ape clocotesc
se construiesc imperii
muşcă oamenii din suflet
ca din mărul zemos îngropat
în mormane de grâul fecund
găsim chei de care nu mai avem trebuinţă
trăim intens viaţa altora
visăm alb-negru din visele lor
proiectate în scoarţă de copac
eşti tu?
sunt eu?
mă cauţi?
îndoiala roade în umbra întunericului
prizonieră la margine de veac
îmi schimb identitatea
pe- o cămașă ruptă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu