lumina pâlpâie o clipă
înăuntrul alăturea de suflet
ploi zadarnice
lovesc cu stropii de lacrimi
înapoia mea se lasă fumul
dens înecăcios şi greu
ca o zi fără noapte
îngălbenesc pădurile
în suspinul anotimpurilor
ți se aprind ochii ca o
floare de iris
pădurile de gânduri
își scutură crengile peste
cărările uscate
soarele închide ochii
zâmbind nepăsător
-a mai trecut o zi...
inima ta poate fi cârpită
cu un petic de catifea
tu deschide gura și
eliberează-te prin
pâlcul de fluturi
sparge pietrele
și cazi odată cu ele
scăpărând zările
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu