Stam pe o stâncă fierbinte și pustie,
Soarele îmi biciuia trupul uitat,
Apa cânta haotic aceeași simfonie de la începuturi.
Cântam dintr-o frunză ca și cum aș fi cântat din flaut
fără să știu că ceea ce aud e chiar un cântec.
Priveam zarea și îmi șopteam: acolo trebuie să fie pământul
unde am trăit prea mult,
și-mi înălțam cântecul, în neștire .
Uitam chiar și de ceasul acela în care am fost
copac adevărat, cu frunze proasepete, cu ochi și buze.
Pe stânca pustie, care deacum era numai a mea ,
îngânată de muzica valului,
mă acompania o neștiută pasăre albastră.
Depăna povestea ei fară să mă asculte,
încercând să-mi acopere cântul,
amintindu-și de timpuri străbune, în care eu am izgonit-o...
Nu mai cunoșteam drumul care putea
să mă întoarcă la tine în acea noapte.
Îl căutam cu spinarea și mi-l luminam cu o lumânare
aprins-o înăuntru.
Știam că o să mă întorc pentru o clipă să-ți spun
despre pasărea cu ciocul albastru, ca de foc.
Era pornită spre tine,
pe drumul cerului.
Simte-i doar penele negre-albăstrui de mătasă,
ascultă-i cântecul,
dar n-o primi în casă.
Cântecul ei , e pentru mine,
aseară, l-am înălțat până în zori și până la stele.
Stau și acum pe stânca pustie , acum rece...
De umăr mă roade aceeași pasăre hrănită
din trupul meu, care a devenit pasăre vie.
Eu cânt cântecul păsării spin dintr-o frunză
ofilită și nu mai știu că au fost și altfel de frunze...
Dorina Neculce- CV literar- membră a Societatii Culturale Junimea 90 Iasi, membră a Academiei libere ,,Păstorel,,-Iași. Publicatii: 7 volume de poezii, doua de proză scurtă. aparitii in multe antologii dintre care 12 internationale Membră a Uniunii Scriitorilor din India, membră NWU din anul 2014. Membră EWCA http://www.writingcenters.eu/neculce-dorina Publica doua volume(unul de proza si unul de poezie) in Canada. dor_ina64@yahoo.com
luni, 3 iulie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
amintiri
Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
-
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu