marți, 18 iulie 2017

gura umbrei

gura umbrei îmi vorbește în stihuri,
diminețile se întorc în amiezi despuiate
îmbrac hainele aride şi pietrele prețioase
se retopește aurul din cruci/ lemnul e încă viu...
dealul morii mă poate pierde-n asfințit
sunt chip de Ariadnă depănată
în ghemul legendar
firul mă toarce,
îmi țese pânza de păianjen
împrejurul gurii.
dar ascult cum se strecoară liniștea
prin uşile închise,
când se-aburesc obrajii
firelor de rouă
azi, degetele  împietresc (vorbindu-și)
pe o imensă claviatură
uitată-n sunete rebele.
se-îngrămădesc în beznă ceruri
şi îmi creionează fața
cu o mână dezvelită

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...