Din cupa străvezie de cleștar,
La umbra teilor de ceară,
Ne bem nestingheriți,
Iubirea de odinioară.
Iar vii ce muri-vor mâine,
Beau vin celest
În cinstea morților de ieri,
Şi mușcă dintr-o pâine.
Acum am obosit
Şi-aș vrea să dorm,
Uitată, sub castani,
Departe de cei vii
Măcar un pumn de ani...
La pieptu-i să mă strângă
Amețitorul somn...
Și ajunsă prea devreme,
La ușa liniștii să dorm.
Să dorm.
Dar gura ta cea pătimașă
Trezește ochii mei,
Şi-n brațul somnului
Nu mă mai lasă...
Aievea, trista-ţi mână
De cavaler medieval,
Nu prididește să-mi însemne
Păsări de legendă
Pe obrazu-mi
Veșnic pal...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu