miercuri, 19 iulie 2017

Eliberarea


Pietrele s-au ros...
Picăturile ploii mele
curăță inima spartă.

Iarba-i mai bătrână decât amintirea.
Sălciile se scaldă liniștite în apa ochilor mei
Dansul e aprig.

Priveşte în tine!
Ţi-s ochii grei
de în afară...Lumea te sapă
cu aceeași cazma tocită

Luna îşi face loc, se încuibă în tine.
Nu vrea să mai iasă.
Stelele plâng, orfane.

Peştii te înoată
în amonte,
în aval.

Deschide fereastra!
Urletul e știrb...Nu vrea să mai iasă...

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...