mai reci decât toate cuvintele
se deschideau mâinile mele încremenite
acoperindu-mi umbrele fugare
era cu un veac înainte de vecernie
era cu exact un timp
înainte de a mă naște
grafofobe zilele
mele aruncate
zic au mai trecut
pe aici instantaneu
înfloreau în trupul iernilor subțiate
pe acolo mi s-au vărsat
pletele într-o noapte
şi eu mă forțam răsucindu-mă
încercam zadarnic a mă naște
înaintea mâinilor mele mult
mai reci decât toate cuvintele mai
încleștate decât toate
gurile de șoapte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu