O cucuvea își plânge-n taină
Pruncul ce de cu seară a decedat.
Şi sufletul îi arde, dar ochii
Nu-i pândesc prădalnic,
Căci lacrima fierbinte i-a secat.
Strig către ea: -Tăcere!În zori,
La toți se-arată moartea!
Îți știu iubirea ta nemângâiată
Şi clipă de durere...
Dar, iată, doarme
Omul meu din stele!
Și-ndată înlăcrimata-și curmă plânsul,
Privește omul cu plăcere,
S-apropie ușor de dânsul,
Să-i ocrotească lacrima și visul,
Dar ia de pe-a lui buze
Doar tăcerea, nu şi surâsul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu