simt mulțimea ochilor crescuți
în palme
respir
de sub spini
îngerul izbește
în cuibul meu
apoi
îmi acoperă mâna
cu o linie a vieții
cu care
am tras un semn
prin lumile de sub ape
când ies știmele
să asculte glasul
fântânii din adâncuri
slujind
etern
glasul respiră
și
dacă mă vor pierde
tu să mă cauți
în fumul ceaslovului topit
când mâna o să-ți obosească
să mă citească-n Braille
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu