Cu mâna înflorată,
șterg cenușiul gând.
Curată și senină îmi rămâne zarea,
Și norul ne oprește pasul
surâzând.
Zâmbești,
Și raza îți luminează gândul.
Iubești,
Și viața împreună cerul cu pământul.
Urăști,
Iau sabia și o îndrept spre
un dușman închipuit,
iar demonul iubirii mele
se lasă răzvrătit...
Cânt slava mea
și-o-nalț pe-o aripă de nor,
Se-îneacă-n noaptea neagră marea,
Și valul ei, fierbinte,
ne dă, și azi, fior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu