vineri, 21 iulie 2017

Simbioză




Îmi va fi dor de tine pân` la stele,
Prietene al meu nocturn,
Las ție moștenire cântecele mele
Pe care-aș fi putut să le compun.

Şi-mi va fi dor de-întâia vară
Pe care ți-aș fi dat-o-n dar,
Şi-mi va fi dor de tine, iară,
Necunoscutule ce înoți spre mine, în aval.

Am să-i vorbesc de tine nopții,
Rostind cu gura nimănui,
Şi-am să mă-ntorc, mereu, la tine,
Ca vorbele ne-vorbe să îmi spui...

Orbitei mele îi lipsește ceasul
Şi, iată, se învârte-amețitor,
Cătându-te, acolo, unde-ți este pasul,
În apa înviată a vechiului IZVOR....

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...