pe umerii mei au crescut
zidurile nopții/ o noapte apoasă
cu stele mușcând din pulpa cerului
parcă mi se scaldă în creier
o noapte rece aleargă cu mine și
îngerii din frescă îmi strigă răgușind
ai săpat lumina în cioburi
priveste sus tot mai sus
și ochiul mi se scaldă
răstignit
în câmpuri de apus
sunt o moarte albă
prin degetele mele iată
s-a săvărșit nemurirea
umbră a neliniștilor mele
urc scara cerului
șchiopătând/ în mâinile mele
a mai crescut o inimă în
formă de stea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu