joi, 16 februarie 2012

îmi plac luminile ascunse

îmi plac pietrele
-pietre ascuțite-care pătrund adânc
legendele nescrise și cerbii li s-adapă din creiere
în nopțile albastre ies din clepsidre
să zugrăvească cerul cu brâuri purpurii

îmi plac pădurile
-pădurile cu arbori falnici -tremurând
slobozitoarele de miruri scobite-
n răni ca niște râuri revărsate
spre marginile cereşti
mă vor porni...
și poate că-ntr-o vreme
pietrele/ pomi
o să
îmi adumbrească trupul de ţărână

îmi plac luminile ascunse-n umbre
și văile cu fluturi pribegind
cărări pătrunse de suflete cu
imnuri stinse -acele cântece
care-mi turbează umbra
zi de zi...

2 comentarii:

Ion Toma Ionescu spunea...

mie îmi plac pădurile odette cu arboriilor falnici

Lipseste ceva aici.

misionara spunea...

da. multumesc, domnule Ionescu, am facut mici modificări

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...