sâmbătă, 11 februarie 2012

nu știu și nu vreau

de nervi ciocnesc amnarul
doamne dacă îmi scapără și iluziile
peste zidurile astea nu prea se trece
aici e tărâmul umbrelor
un ținut viu gândesc stins
cu buze amestecate-n cruce

nu știu și nu vreau să
mai aud clopotul
măcinând clipele moarte

numai brazii
poate doar brazii
mai pot lega la ochi
munții cu marea

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...