cineva/altcineva

cineva îmi îndeasă cu mâna uscată timpul nefast în gură
îmi ticăie ca un copac scoarță striată îmi
roade rugăciunile pe margini boabă cu boabă
cineva îmi cântă în miez de noapte
plânsetul cucuvelei mi se pare psalm și doamne
trăda-Te-voi
a patra oară
cineva îmi bate cuie în frunte
trandafirul negru pulsează și se adapă
lacom înfige spinii în zăpezile din mine

altcineva-mi brăzdează trupul
cu florile uscate îmi răscolește pieptul descheiat și
ochii mei îndreaptă crucea trag luminile cât mai aproape
***
ne-am (re)găsit pribeagule războinic
prin ploile de sulițe în sanctuarul părăsit
doar umbrele se-nchină  în inimile noastre
vibrează clar și lin viorile ca niște aripi smulse
din umirii plăpânzi de îngeri fără har