miercuri, 1 februarie 2012

nelinişti

se ştie curcubeul s-a ascuns
în inima pădurii
tresari cu dungile înserării
ţesute peste faţă
cauţi în fiecare scorbură
de pasăre
crezând că şi
inima ta ar mai putea
să înflorească înnebunind toţi trandafirii

dar nu e o boala gravă
îmi spunea bunica
din când în când
oamenii îşi pot arunca
sufletul pe fereastră
atunci sărutul ar mai putea să le înlocuiască
plămânii şi timpul şi-ar scoate o mână în afară
încremenind stelele
încercând să-i apere de
mânia domnească

ooooo rătăcitorul meu
suflet albastru
când îţi zvâcneşti paşii
în cuibul întunecat al nopţii
mâinile mele
ar putea să te odihnească

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...