duminică, 19 februarie 2012

îmi stă ascuțit cuvântul...

numai umbra mă mai poate
despărți de mine
se leagă un nou început și
nu credeam să văd pădurile
de șarpe învelite în cețuriș

astuparea gurii e
același mod
de a spune lumii: taci!

uite, prietene dragă,ai călcat
pe spate bătăturile nopții
mult prea mult ÎN VÂRF DE PENIȚĂ
îmi stă ascuțit cuvântul
pe limbă am sare ș-n
palme aripi albe
anume comandate
pentru suflet

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...