miercuri, 15 februarie 2012

nu plânge, calliope!

mă-nchid în ochiul meu
de sticlă trupul mă strigă
într-o numărătoare abstractă:
-nu plânge, calliope, nu plânge...
se va face iarăși noapte
în curând perdeaua neagră
va sparge valul și-ți va fi cusută
gura cu firele de plumb.
surâsul îngheață
lacrima de jad
se agață de marginile cerului
cu stâlpii falși ce te apasă
oracolul deschide gura:
-nu plânge, calliope,


în buza timpul
săpăm
săpăm noi labirinturi
și iar se face iarnă
cu fulgi de fluturi galbeni
răsturnați pe gene.
-nu plânge, calliope...
strig pământului
care-mi desface rana.

P.S.: Grafica volumului meu gothic II- Urme vechi este realizată de Roxana Barbu.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...