miercuri, 1 februarie 2012

cruce de lumină

am smuls fericirea buzelor tale
cu degetele încleştate
ridicat-am pe umeri nevolnici
templul strălucitor al
iubirilor furate
cu raze de foc înălţat-am
zborul concentric
înspre ultimul cer

porunceşte doamne vieţii mele
să îşi ia înapoi
cuvântul

aşteptările umbresc în aripă de molie
descântul şi eu alunec
alunec pe dinapoia
tristeţilor mele care
au înghiţit demult inima reginei cu
sughiţuri înviate în trupul abia răcit
mă strecori la tine în coaste
încălzindu-mă bob de nisip
tocit în zidul pustiu al
prefacerii
zăpada zdrobeşte în mine
ascuţişul florilor alb-albe

şi iata
eu trezesc în tine nopţile pietrei
zidindu-mă înaltă catedrală împletesc
sinapse din ochi şi iluzii
lianele mele nu o să înceteze
să te lege în piele şi în mâini să îţi înflorească

***

crucea de lumină o să ne îngroape
doar pe jumătate
bătăile sacadate ale dimineţilor
pitite în palme ne fac venele ca
să icnească într-o deşartă chemare

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...