marți, 28 februarie 2012

oameni îngropaţi în gând

când se lăsa înserarea inima copilului se ridica deasupra lumii ca un nour de fum oameni înaintaţi în păsări se roteau adulmecându-şi urmele durerii ochii lor se strâng clopotele se zbat bisericile se înteţesc ascuţindu-şi limbile de fier trec razant peste frunţile noastre se aprinde zarea se aprinde zarea ...se aprinde zarea
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...