sâmbătă, 25 februarie 2012

sigur ne vom albi

o ploaie de aripi mă izbește
în față nu mai sunt fluturi
aici câmpurile-s pline de amăgiri
copacii își adună spre dimineață umbrele
și se strecoară pe sub pâlcurile de cedrii
se dărâmă pașii cetății zidurile cer îndurare

privesc urletul fiarei și ochi îmi răsădesc pe ceafă
sunt multifuncțională astăzi am privit lumea cu mulțimile
de gene împrumutate de la magazinul de vise întotdeauna treceam
îmi pliam pielea pe sub rochie să par mai ușoară să nu mă simtă câinii
m-ar fi rupt de ceafă și privirile mele ar fi murit iubite fără să știi
îmi spoiesc fața cu stele de zăpadă și-n mine ninge liniștit e prima zi de când
am început să-ți mângâi zâmbete cu dosul palmei mele ascuțite :
lasă lasă nu strivi lacrimi între pleoapele înrădăcinate cu
nuferi pentru tine am aprins amurgul cerul o să mă laude fără-
îndoiala femeia are în loc de brațe două luntre și sigur pe
deasupra cerului va vâsli schimbată-n pasăre
aceste mâini îi vor foșni când nimeni n-o să știe
de ce răsare luna pe obrazul tău
eu le voi zice era proiectul meu de
dragoste pre
schimbată în înțelepciune
astăzi sigur ne vom albi...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...