miercuri, 22 februarie 2012

uneori mă ții/între degete

uneori mă ții. între degete. mocnesc.
trupul meu de catifea ar putea să
inunde norii cu pâlpâiri de aripe arse
și parcă aud simfoniile albastre cum rup
cămașa cerului cu degete de corzi
supte-n atingerea de clape

obrazul meu de gheață pe umăr ți-a amorțit
cerșindu-ți din pacea cu glas de flamengo
boabele calde ne curg/atingeri voalate
nepământene de frunze înviate
culese cu dalta din apele zorilor
distanța dintre degete se strânge
cercul de foc aprinde speranța chiar dacă
uneori  uit să respir și donul tot curge
 tot curge cu apă de foc
simțindu-ne trupul în ceața
imensă/culcușul de soare
ce dinainte de facerea lumii
destine aprinse a unit

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...