uneori mă ții. între degete. mocnesc.
trupul meu de catifea ar putea să
inunde norii cu pâlpâiri de aripe arse
și parcă aud simfoniile albastre cum rup
cămașa cerului cu degete de corzi
supte-n atingerea de clape
obrazul meu de gheață pe umăr ți-a amorțit
cerșindu-ți din pacea cu glas de flamengo
boabele calde ne curg/atingeri voalate
nepământene de frunze înviate
culese cu dalta din apele zorilor
distanța dintre degete se strânge
cercul de foc aprinde speranța chiar dacă
uneori uit să respir și donul tot curge
tot curge cu apă de foc
simțindu-ne trupul în ceața
imensă/culcușul de soare
ce dinainte de facerea lumii
destine aprinse a unit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu